| 1.
|
CONSTR'ÂNGE, constr'âng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forţa, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] - Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere. Sursă
: DEX'98
( 40256)
- Iris |
| |
| 2.
|
CONSTRÂNGE vb. 1. a face, a forţa, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. si reg.) a strânge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a forţa, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inacti-vitate.) 5. v. reduce. Sursă
: Sinonime
( 178826)
- siveco |
| |
| 3.
|
constrânge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. constrâng
Sursă
: DOR
(234921)
- siveco |
| |
| 4.
|
A CONSTRÂNGE constrâng tranz. (persoane) A pune cu forţa să facă ceva; a sili; a obliga; a forţa; a impune. /con- + a strânge
Sursă
: NODEX
(329294)
- siveco |
| |
|
|